27
noi

Una dintre cele mai delicate prezențe din „Dublă expunere”, este Adela Greceanu, poetă, prozatoare, romancieră, și mai ales o scriitoare cu o extraordinară capacitate de sondare în profunzime a lirismului, a limbajului și structurilor narative. Adela a lansat de curând volumul de poezie Și cuvintele sunt o provincie, publicat la editura Cartea Românească, o carte în care vă invit cu drag să călătoriți, la acest final de toamnă.
Și fiindcă Dublă expunere este doar o primă manifestare a unui spectacol în care scriitorii și artiștii sunt invitați să se apropie, să (se) comunice, am invitat-o pe Adela să ne spună câteva cuvinte despre ea.
foto mic_adela-greceanu

Ce înseamnă să fii scriitor în anul de grație 2014?
Să te uiți în jurul tău, să te uiți înăuntrul tău, să furi timp de la treburile zilnice presante, să te gîndești la textul pe care-l scrii, să scrii în gînd oricînd ai un moment „liber” – pe stradă, la piață, în metrou, să-ți permiți chiar să stai cu ochii pe pereți. Și mai ales să iei creionul în mînă, să deschizi agenda și să scrii. Să fii scriitor în anul de grație 2014 pare că nu înseamnă altceva decît însemna în alți ani de grație. Dar, dacă te gîndești că înainte cu 25 de ani, nu mai mult, a fi scriitor în România putea însemna cenzură, interdicție de publicare, compromisuri grave, cvasiimposibilitatea de a avea lecturi în afara țării, sau dacă te gîndești că înainte cu 100 de ani, nu mai mult, a fi scriitoare în România ar fi fost o idee de-a dreptul năstrușnică, pe care puține femei au îndrăznit s-o aibă, atunci recunoști că a fi scriitoare în anul de grație 2014 e mult mai bine decît în alte epoci. Cu toate astea, dacă îți dorești cu ardoare să scrii, dacă nu-ți dă pace gîndul că ai de scris, atunci, fie că trăiești în plin comunism, fie că ești femeie în cea mai masochistă societate, îți vezi de scris. Și nu neapărat ca frondă. Și ca încercare de a înțelege ce-i cu tine și cu ceilalți.

Cât de important este spațiul în care creezi și ce impact are asupra muncii tale?
Am scris în tren, în autocar (o parte din povestea din „Dublă expunere” chiar), într-o mansardă, în garsoniere, într-un apartament de două camere, în chirie, în casa mea, pe unde s-a nimerit… Important este să nu se dea cu bormașina prin preajmă, să nu bubuie boxele vecinilor, iar în tren să nu mă țină nimeni de vorbă, dar să se vorbească în jurul meu și eu să ascult. Ador să trag cu urechea.

Ce te definește ca scriitoare?
Practic metisajul literar, îmi place să scriu texte creole – combinații de poezie, proză, eseu, text dramatic. Îmi place amestecul dintre rigoare, umor și emoție – e greu să-ți reglezi instrumentele de scriitor pentru asta, dar ce bucurie cînd îți iese! Îmi place simplitatea care e în stare să ascundă tensiune.

De ce este importantă literatura?
O scriitoare pe care o admir, Simona Sora, o scriitoare care e și unul dintre cititorii mei preferați, mi-a spus într-un interviu, într-un moment de sinceritate și luciditate teribile, că sînt multe lucruri mai importante decît literatura: „Faptul că există oameni buni e mai important decît faptul că există oameni care au citit multă literatură. Faptul că cineva poate să recunoască acel om bun tot e mai important. Măcar faptul că în anumite împrejurări nu faci rău tot e mai important decît să citești literatură. Valorile literare ar trebui s-ajute. Virtuțile literare ar trebui să nu fie bătutul apei în piuă, ar trebui să trimită la ceva.” Eu cred că Simona Sora a ajuns să înțeleagă toate astea și datorită literaturii pe care a citit-o. Ceea ce face un mare scriitor cînd forțează limitele limbajului are drept efect de partea cealaltă, a cititorului, forțarea limitelor trăirii. După ce ai citit cîteva zeci de pagini din Cortázar și ieși din casă pentru treburi plictisitoare, să plătești curentul, să zicem, te trezești că lumea se organizează conform lui Cortázar și că în minte îți rulează un fel de melodie care e melodia frazei cortázariene. Și-atunci realizezi că vezi lumea printr-un soi de ochelari-Cortázar, chiar dacă n-o înțelegi în toate amănuntele ei. Și te sperii. Sau te bucuri. Și ajungînd aici, nu mai poți fi de acord cu Flaubert că „Unicul mod de a suporta existența este să te pierzi în literatură ca într-o orgie perpetuă”. Pentru că existența ta de cititor se poate adapta, iată, altei dimensiuni. Nu-i nevoie să faci să dispară realitatea apăsătoare citind o carte bună, căci un mare scriitor te face să vezi „realitatea” din altă perspectivă, te face să ai acces la alte variante ale ei, nu mai puțin verosimile. Nu să te pierzi în literatură, ci să te cîștigi pe tine însuți citind cărți importante. La asta ar trebui să fie bună literatura, eu așa cred.

Dacă ar fi să provoci la dialog un scriitor/o scriitoare – indiferent de epoca de care aparține acesta / aceasta – care fi acela/aceea și în ce fel te sensibilizează opera sa?
Mi-ar plăcea enorm să-l ascult pe Salinger vorbind despre poezie, despre adevărul ei, despre cum putem avea încredere în ea, despre cum poate fi poezia totuna cu viața… Despre poezie, da, fiindcă Seymour Glass, care mă interesează cel mai tare dintre personajele lui Salinger, era poet.

Adela Greceanu (pseudonimul Adelei Maria Martin, născută Duțu)/ n. 1975, Sibiu

Studii: Facultatea de Jurnalistică a Universității „Lucian Blaga”, Sibiu

Cărți publicate:

Titlul volumului meu, care mă preocupă atît de mult… (poezie), Ed. Eminescu, 1997 (Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Sibiu, Marele Premiu „Cristian Popescu”)
Domnişoara Cvasi (poezie), Ed. Vinea, 2001,
Înţelegerea drept în inimă (poezie), Ed. Paralela 45, 2004
Mireasa cu şosete roşii (roman), Editura Polirom, 2008
Și cuvintele sînt o provincie (poezie), Editura Cartea Românească, 2014

Antologii din care face parte:

Poezia română actuală. De la Adela Greceanu la Leonid Dimov, Editura Pontica, 1998, coordonator Marin Mincu
Cartea cu bunici, Editura Humanitas, 2007
Prima mea dezamăgire în dragoste, Editura Art, 2009
Prima mea călătorie în străinătate, Editura Art, 2010
Prima mea carte, Editura Art, 2011
Ce poți face cu două cuvinte, Editura Arthur, 2012
Prima dată, Editura Art, 2013
Skräpliv, antologie de povestiri românești, 2013 Editura 2244, Suedia, parte a prestigiosului grup editorial Bonnier
Dublă expunere, antologie de proză scurtă, 2014, Editura TREI

Activitate jurnalistică:
În prezent realizează pentru Radio România Cultural emisiunea de literatură Noua revistă vorbită, în fiecare vineri, de la 15.05 la 16.00 şi, împreună cu Matei Martin, emisiunea de actualitate culturală Timpul prezent, în fiecare zi, de luni pînă joi, de la 11.30 la 12.00.

0 No comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *