05
noi

În urmă cu șase luni am provocat câțiva scriitori contemporani să scrie fiecare câte o proză scurtă, având ca punct de plecare lucrarea unui artist vizual contemporan.
Rezultatul se regăsește în această antologie – Dublă expunere – pe care am descris-o în linii mari ca fiind un hibrid între o carte de literatură și un album de artă contemporană, dar care, în esență, s-a transformat într-o invitație la un alt gen de dialog decât cel cu care ne-am obișnuit, o invitație la care au răspuns toți cei implicați în acest proiect: scriitori, artiști vizuali – ale căror nume le veți regăsi în paginile cărții; Adi Bulboacă, fotograful care a documentat vizual, etapă cu etapă, parcursul desfășurării proiectului, chiar dacă asta a presupus, printre altele, o călătorie București – Cluj și retur în mai puțin de 20 de ore, timp în care s-a desfășurat și ședința foto cu Mircea Cantor; Corina Duma, care a ridicat conceptul grafic al cărții la nivel de artă; echipa extraordinară de la Editura TREI, care contribuit la apariția produsului fizic propriu-zis, și, nu în ultimul rând, sponsorul proiectului, Raiffeisen Bank, care a avut curajul să sprijine o idee simplă și să facă posibilă apariția acestei cărți.

scriitori si artist dubla expunere

Scriitorii care au acceptat provocarea au parcurs portofoliile celor zece artiști prezenți în proiect și fiecare dintre ei și-a ales, la modul cel mai intuitiv, reproducerea unei lucrări, imagine ce avea să joace rolul de declanșator al demersului lor narativ. Prozatorii au avut libertate totală – de la alegerea artistului și a lucrării, până la modalitatea în care aceștia au decis să conecteze proza lor cu imaginea care i-a inspirat.

O lucrare de artă ascunde tot atâtea povești câți privitori are, chiar dacă pare un instantaneu, un cadru încremenit în care lumea se poate vedea/revedea, fixată în punctul ei maxim de intensitate. Dar ceea ce se află înainte sau după acest stop-cadru e o sumă de posibilități pe care doar le putem presupune, o suită de împrejurări ce conduc, pe căi nebănuite, spre un deznodământ deja vizibil.
Faptul că fiecare scriitură a rezonat într-un chip misterios cu imaginarul unui anume artist visual arată cât de apropiate sunt, totuși, aceste două medii distincte, cum se pot completa ele reciproc, dialogând, developând o perspectivă altfel asupra întregului demers artistic. Fiecare dintre cele zece ficțiuni are specificul său, căpătând coerență și profunzime narativă în contextul simbiozei cu lucrările de artă care le-au generat.
Pe măsură ce proiectul a luat amploare, mi-am dat seama că antologia aceasta a devenit premisa unei întâlniri ce s-a desfășurat la mai multe niveluri.
Pe de o parte, este întâlnirea dintre creatorii care scriu paginile istoriei culturale trăite în timp ce vă scriu aceste cuvinte – e drept, mă refer aici la un grup destul de restrâns, pentru că zece scriitori și zece artiști nu formează o majoritate reprezentativă, ci doar un segment din scena mult mai amplă pe care se desfășoară azi literatura și artele vizuale din România.
Pe de altă parte, este o întâlnire între vârste creative diferite, aici provocarea fiind și mai mare și constând în găsirea unui limbaj comun între cei doi, deși au fost cazuri în care afinitățile la nivel de percepție s-au dovedit a fi surprinzător de mari. Unele nume sunt deja bine cunoscute pe scena culturală locală și internațională, în timp ce alte nume sunt încă pe o traiectorie emergentă, deși au confirmat, prin implicarea și activitatea de până acum, asumarea la un nivel profesional a demersului lor creativ.
Vorbim apoi despre întâlnirea dintre două tipuri diferite de consumatori de cultură – publicul pe care îl întâlnești de obicei la licitații de artă, vernisaje sau alte tipuri de evenimente expoziționale și cel pe care îl găsim de cele mai multe ori în compania cărților.
În fine, o altă interacțiune este aceea creată între două grupuri de teoreticieni și critici, provenind unii din zona literară, alții din zona artei vizuale, și această carte aflată la granița dintre cele două lumi.

Un detaliu din culisele proiectului este acela că fiecare artist implicat a fost rugat să citească cel puțin o carte a scriitorului care a lucrat cu el în acest proiect. M-am gândit că s-a creat astfel șansa ca fiecare scriitor în parte să aibă posibilitatea de a-și întâlni un cititor, și nu mă refer la orice cititor, ales la întâmplare din marea masă a celor care consumă o carte, odată ce aceasta își începe viața de raft, ci un cititor cu un anume tip de sensibilitate și capacitate de înțelegere.

A fost interesant de urmărit întâlnirile la propriu dintre acești oameni, dialogul care s-a născut între ei, tipul de relaționare sau, dimpotrivă, blocajele care s-au produs și modul în care ele au fost gestionate, etapele care au conturat ulterior premisele unor viziuni narative posibile.

Provocarea este adresată mai departe cititorilor, care devin acum participanți direcți la acest experiment. Așa că vă invit să parcurgeți cu răbdare – și sper, curiozitate – filmul acestei Duble expuneri, și să decideți în ce măsură cei zece au găsit o punte comună de exprimare a unei idei.

Roxana Gamarț

0 No comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *